De cateva zile tot citesc in on-line despre gradinite/crese.
Cumva m-a apucat si pe mine frica.
Andy o va incepe pe 1 noiembrie. Asa ca intr-un fel simt ca mai sunt cativa ani pana atunci insa usor usor imi vin tot felul de ganduri, emotii.
Este o gradinita minunata, in care mergem cu inima deschisa. Andy este mega-pregatit si isi doreste tare mult.
Insa eu nu!
Astazi mi-am facut curaj sa nu mai bag sub pres amalgamul de emotii! Tot imi zic: “lasa ca mai este pana atunci”!
Simt ca pierd controlul, simt ca imi este frica de nou.
Simt ca trebuie sa imi reiau viata si nu mai stiu de unde.
Oare unde ramasesem cu ea?
Simt ca va fi mult timp cu mine, imi e frica de mine! 
Simt ca sunt inutila! Si da imi da o mare utilitate mamicia si milionul de lucruri de facut din jurul lui Andy!
Simt ca nu sunt suficient de buna sa merg intr-o directie inca. Bussines 
Ma simt “overwhelmed “
Deci cu asta voi lucra urmatoarele luni!
Va iubesc, mamici de copii mici si mari!
